Cicoarea este una dintre acele plante care par să fi fost mereu alături de noi, înflorind cu simplitate pe marginea drumurilor sau prin câmpiile scăldate de soare. O plantă aparent banală, ea atrage privirea prin niște florile albastre și delicate, dar adevărata ei valoare stă ascunsă în rădăcina amăruie – folosită de generații ca remediu natural și ca alternativă sănătoasă la cafea. De fapt, cicoarea face parte din lunga tradiție românească a plantelor medicinale, fiind cunoscută pentru efectele sale detoxifiante, digestive și tonice. Astăzi, atunci când revenim tot mai des la natură pentru echilibru și bine, cicoarea își recapătă locul în alimentația modernă.
În acest articol, vom explora împreună beneficiile cicorii, proprietățile sale terapeutice și modurile ingenioase în care o poți integra în rutina ta zilnică – de la infuzii și suplimente, până la celebra cafea de cicoare.
Ce este cicoarea și de unde provine?
Printre plantele modeste care au însoțit de-a lungul timpului viața rurală românească, cicoarea ocupă un loc aparte. Nu de puține ori, în drumurile de vară prin sate sau pe câmpurile de la marginea orașelor, privirea îți este atrasă de florile ei albastre, simple și luminoase. Planta nu a fost cultivată întotdeauna, însă a fost repede remarcată pentru rezistența ei și ușurința cu care se adaptează la soluri sărace, expunere la soare și condiții mai aspre. Cultivarea cicorii a început timid în Europa în secolul al XVII-lea, în special în Franța și Germania, iar în România s-a extins în zonele de deal și câmpie, mai ales acolo unde tradiția folclorică a învățat oamenii să o folosească nu doar ca remediu, ci și ca înlocuitor de cafea.
În perioadele de război sau criză, când cafeaua era greu de procurat, cicoarea a fost prăjită și măcinată, oferind o băutură amăruie, dar reconfortantă, fără cofeină. De altfel, această practică s-a păstrat până astăzi, în multe gospodării, sub forma cafelei de cicoare – o variantă naturală și prietenoasă cu stomacul.
Recoltarea plantei se face cu grijă, în timpul înfloririi, din august până în octombrie, dimineața devreme, când florile sunt încă deschise. Se folosesc părțile aeriene, fără tulpina lemnoasă, iar rădăcinile, bogate în principii amare și inulină, se strâng la începutul toamnei, după uscarea completă a frunzelor. Această rădăcină, groasă și cărnoasă, stă la baza majorității preparatelor fitoterapeutice moderne cu cicoare, având efecte detoxifiante, laxative, colagoge și tonice.
Astăzi, cicoarea rămâne o resursă valoroasă, redescoperită nu doar în ceaiuri și suplimente, ci și în alimentația funcțională. De exemplu, Herbagetica include în formulele sale pulbere de rădăcină de cicoare (180 mg) alături de extract brut (aproape 60 mg), pentru susținerea digestiei, a ficatului și a tonusului general. Planta, atât de ușor de trecut cu vederea pe marginea drumului, își reafirmă astfel rolul de aliat natural în menținerea echilibrului organismului.
Compoziția și valoarea nutrițională a rădăcinii de cicoare
Analiza compoziției biochimice a rădăcinii de cicoare relevă un profil nutrițional deosebit de valoros, susținut atât de tradiția fitoterapiei, cât și de cercetări moderne. Componenta dominantă este inulina – o fibră solubilă cu rol prebiotic, care poate ajunge până la 68% din masa uscată a rădăcinii proaspete. Acest compus contribuie activ la echilibrul florei intestinale, stimulând dezvoltarea bacteriilor benefice și susținând astfel procesele digestive și imunitare.
Pe lângă inulină, rădăcina de cicoare concentrează o serie de alți compuși biologic activi: zaharuri precum fructoza – responsabilă de nota ușor dulceagă a preparatelor din cicoare, taninuri cu efect astringent și antioxidant, dar și uleiuri volatile, care conferă un profil aromatic distinct. Un alt fitonutrient notabil este acidul cicoric, un antioxidant polifenolic cu potențial de reducere a stresului oxidativ la nivel celular, implicat în prevenirea proceselor inflamatorii și degenerative.
Din punct de vedere nutrițional, 100 de grame de rădăcină crudă furnizează aproximativ 72 de calorii și circa 4 grame de fibre alimentare, devenind astfel o opțiune valoroasă în regimurile hipocalorice și dietele destinate reglării glicemiei sau reducerii colesterolului LDL. Compoziția sa minerală este complexă, incluzând cantități relevante de potasiu (290 mg), calciu (41 mg), magneziu, zinc, mangan și fier – minerale esențiale pentru funcționarea sistemului cardiovascular, neuromuscular și enzimatic.
Profilul vitaminic este la rândul său consistent: vitamina C (5 mg) cu rol antioxidant și imunostimulator, vitamina B6 implicată în metabolismul proteinelor și neurotransmițătorilor, precum și alte vitamine din complexul B – B1, B2, B3 și B5 – esențiale pentru procesele energetice celulare. Prezența acestor micronutrienți susține utilizarea cicorii nu doar în alimentație, ci și în produse naturiste cu acțiune detoxifiantă, tonică și antiinflamatoare.
Cultivată cu succes în regiunile temperate, cicoarea este exploatată industrial atât pentru rădăcinile sale, cât și pentru părțile aeriene, utilizate în preparate medicinale. Rădăcina, în special, este inclusă în formule menite să sprijine sănătatea hepatică și digestivă, să regleze tranzitul intestinal și să reducă poftele alimentare prin aportul crescut de fibre. De aceea, este frecvent întâlnită în dietele pentru controlul greutății, unde contribuie la reducerea aportului caloric total și la stabilizarea nivelului de zahăr din sânge, datorită efectului său asupra metabolismului glucidic.
În plus, extractele din rădăcina de cicoare au demonstrat efecte benefice în reducerea inflamațiilor articulare, fiind utilizate adjuvant în ameliorarea simptomelor osteoartritei. Proprietățile sale antibacteriene și antifungice, capacitatea de a stimula secreția de bilă, de a încetini ritmul cardiac și de a combate paraziții intestinali completează un profil terapeutic complex, cu aplicabilitate largă în fitoterapia modernă.
Astfel, cicoarea se impune nu doar ca o alternativă naturală la cafea, ci și ca un ingredient versatil în strategiile nutriționale și terapeutice orientate spre echilibru metabolic și susținerea sănătății pe termen lung.
Beneficiile cicorii pentru sănătate
Dacă vorbim despre efectele benefice ale cicorii asupra sănătății, trebuie să începem cu sistemul digestiv. Rădăcina acestei plante conține un tip de fibră solubilă numită inulină, recunoscută pentru rolul ei prebiotic. Această substanță hrănește bacteriile bune din intestin și contribuie la echilibrarea florei intestinale, în special în perioadele în care digestia este încetinită sau apar simptome neplăcute precum balonarea sau constipația. În zonele rurale, decocturile din rădăcină de cicoare se foloseau frecvent după mese grele, tocmai pentru a stimula digestia și a ușura tranzitul.
Un alt aspect notabil este legătura dintre cicoare și metabolismul glucidic. Inulina acționează lent în procesul de absorbție a zaharurilor în sânge, ceea ce face ca nivelul glicemiei să se mențină mai stabil. În acest fel, organismul nu este supus unor variații bruște ale glicemiei, iar acest efect este deosebit de valoros pentru persoanele cu risc de diabet de tip 2 sau care urmează o dietă de reglare a insulinei. Cercetările din ultimii ani susțin că introducerea constantă a cicorii în alimentație poate îmbunătăți sensibilitatea la insulină, fiind astfel o plantă care merită atenție în cadrul regimurilor echilibrate.
Pe lângă aceste efecte, cicoarea este cunoscută și pentru acțiunea sa asupra ficatului. Ceaiurile sau înlocuitorii de cafea pe bază de cicoare au fost folosiți tradițional pentru a stimula secreția bilei și pentru a susține funcția hepatică. În culturile populare, era o plantă „de curățare a sângelui”, folosită în cure sezoniere de detoxifiere sau în perioadele de convalescență. Rădăcina conține compuși care susțin activitatea ficatului și ajută la eliminarea toxinelor din organism, iar gustul său amărui este considerat benefic pentru drenajul biliar.
Nu trebuie omise nici efectele antioxidante și antiinflamatoare. Cicoarea conține acid cicoric și polifenoli – substanțe care acționează împotriva stresului oxidativ și susțin protecția celulelor. Aceste proprietăți sunt importante în contextul afecțiunilor cronice, unde inflamația joacă un rol major. De altfel, rădăcina de cicoare este utilizată și în fitoterapia afecțiunilor articulare, precum artrita sau osteoartrita, tocmai datorită capacității sale de a reduce inflamația și de a calma durerile.
În alimentație, cicoarea este frecvent folosită în curele pentru scăderea în greutate. Fibrele prezente în rădăcină oferă sațietate, reduc pofta de mâncare și ajută la reglarea tranzitului intestinal. În paralel, contribuie la controlul nivelului de zahăr din sânge, ceea ce o transformă într-un aliat valoros în dietele hipocalorice.
Dincolo de tradiție și utilizări populare, compoziția chimică a cicorii justifică din plin includerea sa în terapii naturale: vitamine precum A, C, E, K, complexul B, și minerale esențiale – calciu, magneziu, potasiu, zinc, fier, mangan – toate contribuie la un tablou fitonutrițional complet. Cu un conținut caloric redus și o densitate nutrițională crescută, cicoarea este mai mult decât un simplu înlocuitor de cafea – este o plantă funcțională, cu multiple aplicații terapeutice și alimentare.
Cicoarea, ca înlocuitor al cafelei clasice
Sursa foto: Shutterstock.com
Cafeaua din cicoare, obținută prin prăjirea și măcinarea rădăcinii plantei, este una dintre cele mai interesante alternative naturale la cafeaua clasică. Din perspectivă istoriografică, fost consumată încă din secolul al XVII-lea, mai întâi din necesitate, în perioadele în care cafeaua era greu de procurat, apoi din convingere, pentru gustul său plăcut și efectele benefice asupra organismului. Textura, culoarea și aroma sa ușor amăruie reușesc să imite fidel cafeaua tradițională, oferind totodată o băutură fără cofeină, tolerată excelent chiar și de către persoanele cu sensibilitate gastrică sau afecțiuni digestive.
Spre deosebire de cafeaua obișnuită, care poate avea un efect iritant asupra mucoasei stomacale, cafeaua de cicoare este blândă și, în multe cazuri, chiar calmantă. Datorită conținutului ridicat de inulină – un prebiotic natural – această băutură contribuie la echilibrul florei intestinale, susținând digestia și reducând simptome precum balonarea sau tranzitul lent. Astfel, consumul zilnic de cafea din cicoare nu doar că nu afectează stomacul, dar poate deveni un sprijin real pentru sănătatea digestivă.
Un alt aspect esențial de menționat este absența totală a cofeinei. Pentru persoanele care încearcă să elimine sau să reducă acest stimulent din alimentație, fără a renunța însă la plăcerea de a savura o băutură caldă, cicoarea oferă o soluție perfectă. Aroma sa plină, ușor pământie, oferă o experiență apropiată de cea a cafelei, fără efectele de agitație sau insomnie asociate cu aceasta. În plus, este adesea recomandată în regimurile pentru reglarea tensiunii arteriale, fiind lipsită de compuși excitatori asupra sistemului nervos.
Există numeroase mărturii ale celor care, înlocuind cafeaua clasică cu cicoare, au observat o îmbunătățire generală a stării de bine. De la un somn mai liniștit, până la reducerea arsurilor gastrice sau a palpitațiilor, beneficiile sunt clare, mai ales în cazul unui consum constant și moderat. În anumite sate din România, prepararea cafelei din cicoare este încă o tradiție vie, transmisă din generație în generație, folosind rețete simple, fără adaosuri artificiale.
La ora actuală, cafeaua de cicoare este disponibilă sub diverse forme – instant, granulată sau sub formă de pulbere ecologică – și poate fi consumată simplă sau combinată cu alte plante, precum ghimbirul, scorțișoara ori rădăcina de păpădie, pentru un plus de aromă și efect terapeutic. Apreciată pentru gustul său autentic și impactul blând asupra organismului, această băutură rămâne un exemplu elocvent de cum tradiția se poate îmbina armonios cu nevoile unei alimentații moderne și echilibrate.
Prepararea și consumul cafelei de cicoare
Prepararea cafelei din cicoare nu necesită tehnici complicate și nici echipamente speciale. La fel ca în cazul multor plante folosite tradițional, simplitatea este parte din farmecul întregii experiențe. Rădăcina prăjită și măcinată fin se găsește astăzi ușor, fie în magazinele naturiste, fie în raioanele dedicate alimentației sănătoase din supermarketuri. Ambalajele sunt adesea etichetate drept „înlocuitor de cafea”, iar unele provin chiar din culturi ecologice locale.
O lingură de pudră la aproximativ 200 ml de apă fierbinte este proporția cea mai des recomandată. Fie că alegi să folosești o presă franceză, un filtru clasic sau pur și simplu un ibric, important este ca băutura să aibă timp să se infuzeze. Trei până la cinci minute sunt suficiente pentru a extrage nu doar aroma, ci și beneficiile terapeutice ale rădăcinii de cicoare.
Pentru cei obișnuiți cu gustul cafelei cu lapte, băutura din cicoare poate fi adaptată ușor. Laptele cald sau alternativele vegetale precum cel de ovăz sau de migdale se combină foarte bine cu amăreala blândă a cicorii. Cei care preferă o notă dulce pot adăuga miere, sirop de arțar sau chiar puțin zahăr brun – toate acestea intensifică gustul fără a-i anula subtilitatea.
La fel ca în cazul ceaiurilor medicinale, și aici există posibilitatea de a experimenta cu diferite adaosuri. Scorțișoara, cardamomul sau cuișoarele pot transforma fiecare ceașcă într-o experiență aromatică aparte. Mai mult de atât, există chiar și rețete care combină cicoarea cu rădăcina de păpădie, pentru un efect sinergic asupra ficatului și digestiei. În mod cert, aceste combinații nu sunt întâmplătoare – ele reflectă o cunoaștere transmisă din generație în generație, în care gustul și sănătatea merg mână în mână.
Totuși, un lucru este cert, în multe gospodării din zonele de deal și câmpie, cafeaua de cicoare este încă preparată dimineața, ca pe vremuri: simplu, cu apă de izvor și o mână de rădăcină măcinată, fără grabă și fără artificii. Este o băutură care păstrează în ea nu doar aroma pământului, ci și respectul pentru ritmul firesc al vieții.
Nu în ultimul rând, calitatea este cea care primează. Astfel, o variantă practică și certificată BIO, precum Niavis Băutură Instant din Cicoare Ecologică 100g este o alegere inspirată. Obținută 100% din rădăcină prăjită, fără adaosuri sau cereale, această băutură păstrează gustul autentic și oferă o alternativă delicată și hrănitoare la cafeaua clasică. Se prepară rapid și poate fi adaptată cu ușurință în funcție de preferințele fiecăruia – cu apă, lapte vegetal, scorțișoară sau îndulcitori naturali, pentru o dimineață mai blândă și mai echilibrată.
Cafeaua de cicoare: Beneficii și contraindicații
Aportul regulat de cafea din cicoare vine cu o serie de efecte pozitive asupra stării generale de sănătate, în special atunci când este introdus treptat într-o rutină alimentară echilibrată. Unul dintre cele mai frecvente beneficii observate are legătură cu sistemul digestiv. Datorită conținutului ridicat de inulină – o fibră solubilă cu rol prebiotic – cafeaua de cicoare contribuie la menținerea unui microbiom intestinal sănătos. Acest lucru poate duce la reglarea tranzitului, reducerea senzației de balonare și diminuarea episoadelor de constipație, mai ales în cazul celor care au un stil de viață sedentar sau un regim alimentar sărac în fibre.
Un alt aspect demn de menționat este capacitatea cicorii de a modula nivelul glicemiei. Inulina prezentă în compoziția rădăcinii prăjite încetinește absorbția glucozei în sânge, ajutând la evitarea fluctuațiilor bruște de energie. Acest efect este valoros nu doar pentru persoanele diagnosticate cu diabet de tip 2, ci și pentru cei care își propun să-și stabilizeze nivelul zahărului din sânge în mod natural, fără dependență de stimulente precum cofeina. Mulți consumatori aleg cafeaua de cicoare tocmai pentru această senzație de echilibru energetic, fără stări de agitație sau scăderi bruște de randament.
Pe lângă beneficiile digestive și metabolice, cafeaua de cicoare poate fi integrată cu succes și în regimurile pentru controlul greutății. Fiind o băutură săracă în calorii, dar bogată în fibre, aceasta oferă o senzație de sațietate care poate reduce pofta de gustări între mese. Este un aliat discret, dar eficient, pentru cei care își doresc să reducă aportul caloric fără a renunța la ritualul de a savura o băutură caldă și reconfortantă.
Un alt avantaj este lipsa cofeinei, ceea ce permite consumul acestei băuturi inclusiv seara, fără a perturba calitatea somnului. Pentru mulți, acest lucru înseamnă o tranziție firească de la cafeaua clasică către o variantă funcțională, cu beneficii reale pentru sănătate.
Totuși, ca în cazul oricărei plante medicinale, este recomandat să ții cont și de eventualele contraindicații. Persoanele cu sensibilitate sau alergii la plante din familia Asteraceae – care include, printre altele, ambrozia, păpădia sau crizantema – ar trebui să consulte un specialist înainte de a introduce cicoarea în alimentație. De asemenea, cei diagnosticați cu litiază biliară trebuie să manifeste prudență, deoarece cicoarea stimulează secreția de bilă, un efect care, în anumite situații, poate intensifica disconfortul.
Ceaiul de cicoare și beneficiile sale
Ceaiul de cicoare reprezintă una dintre cele mai vechi și simple forme prin care această plantă a fost folosită în scopuri terapeutice. Spre deosebire de cafeaua din cicoare, care presupune prăjirea rădăcinii, ceaiul se bazează pe o preparare blândă, păstrând nealterate multe dintre principiile active ale plantei. Se pot folosi diverse părți: rădăcina uscată și mărunțită, frunzele tinere sau chiar florile albastre, fiecare având o contribuție proprie în compoziția finală a infuziei.
Metoda de preparare este ușor accesibilă, inclusiv în gospodării fără dotări speciale. O lingură de plantă uscată, adăugată în 250 ml de apă fierbinte și lăsată la infuzat între 5 și 10 minute, este suficientă pentru a obține o băutură cu aromă discret amăruie, dar echilibrată. Se poate consuma simplu sau ușor îndulcit cu miere ori sirop de arțar, în funcție de gust. În unele zone, ceaiul de cicoare se servea ca remediu după mesele bogate, având rol de „curățare” a stomacului, cum se spunea odinioară.
Principala acțiune terapeutică este legată de digestie. Inulina, prezentă în special în rădăcină, susține echilibrul florei intestinale și stimulează dezvoltarea bacteriilor benefice. Acest efect se manifestă prin reglarea tranzitului intestinal și diminuarea senzației de balonare, fiind apreciat în mod deosebit în rândul persoanelor cu digestie lentă sau colită de fermentație.
Pe lângă efectul prebiotic, infuzia din cicoare are o acțiune favorabilă asupra ficatului. Tradițional, în zonele colinare ale României, frunza de cicoare era adesea inclusă în amestecuri de plante hepatoprotectoare. Consumul regulat al ceaiului stimulează producția și eliminarea bilei, favorizând detoxifierea ficatului și reducerea încărcării hepatice. În acest context, cicoarea este frecvent recomandată ca parte din curele de primăvară sau toamnă, când organismul are nevoie de susținere pentru eliminarea toxinelor acumulate.
Este o băutură care, dincolo de beneficiile ei fiziologice, păstrează și un caracter reconfortant. Spre deosebire de infuziile amărui din alte plante medicinale, ceaiul de cicoare are o textură plăcută și o aromă subtilă, făcându-l potrivit pentru consum zilnic, inclusiv în cazul persoanelor care evită cofeina. În plus, poate fi combinat cu alte plante compatibile – cum ar fi păpădia, menta sau ghimbirul – pentru a obține efecte sinergice și un gust mai complex.
Extractul de cicoare și utilizările sale
Extractul de cicoare este o formă concentrată obținută din rădăcina plantei, valorificată pentru conținutul său ridicat de principii active. Dacă infuzia din cicoare este folosită mai ales în gospodării, extractul a găsit aplicabilitate în industrii variate, de la alimentație la suplimente și chiar cosmetice. În urma procesului de uscare și extracție, se obține un compus dens, care păstrează inulina și alți fitonutrienți în concentrații mari, fiind ușor de integrat în produse funcționale.
În alimentația curentă, extractul de cicoare este întâlnit cel mai frecvent sub formă de îndulcitor natural, în special în produsele destinate persoanelor cu diabet sau celor care doresc să-și mențină glicemia sub control. Are un indice glicemic scăzut și, spre deosebire de zahărul rafinat, contribuie activ la sănătatea digestivă, hrănind bacteriile benefice din intestin. De aceea, este utilizat în iaurturi probiotice, batoane energizante sau cereale integrale, nu doar pentru gust, ci și pentru aportul său prebiotic.
În industria suplimentelor alimentare, extractul de cicoare este recomandat ca adjuvant în menținerea unui tranzit intestinal sănătos. Inulina prezentă în concentrație ridicată susține dezvoltarea florei intestinale, fiind indicată în cazurile de disbioză, constipație cronică sau digestie lentă. Produsele care conțin extract de cicoare sunt ușor de administrat și pot fi integrate atât în regimurile de detoxifiere, cât și în cele pentru scădere în greutate, datorită efectului de sațietate și reglare metabolică.
Mai puțin cunoscut, dar tot mai prezent, este rolul extractului de cicoare în cosmeticele naturale. Proprietățile sale antioxidante și antiinflamatorii îl recomandă în formulele cremelor hidratante, loțiunilor tonice și produselor anti-aging. Se consideră că ajută la menținerea elasticității pielii, la reducerea roșeții și la combaterea stresului oxidativ, mai ales în cazul tenurilor sensibile sau iritate. În combinație cu alte extracte vegetale, cicoarea aduce un plus de echilibru, contribuind la refacerea barierei naturale a pielii.
În toate aceste forme, cicoarea rămâne o resursă valoroasă. Ceea ce odinioară era folosit sub formă de decocturi în gospodăriile din zonele de câmpie și coline, revine astăzi în formule adaptate stilului de viață contemporan, fără a-și pierde esența. Fie că vorbim de extract pudră, capsule sau ingrediente în alimente procesate natural, extractul de cicoare confirmă încă o dată versatilitatea unei plante care a trecut proba timpului.
Efectele negative și contraindicațiile cicorii
Deși cicoarea este apreciată pentru multiplele sale proprietăți benefice, există și situații în care consumul acesteia trebuie făcut cu prudență. În primul rând, este important de știut că planta face parte din familia Asteraceae, aceeași familie care include ambrozia, păpădia sau crizantema. Persoanele care prezintă reacții alergice la aceste specii ar trebui să manifeste precauție, în special la primele utilizări ale cicorii sub formă de extract, infuzie sau cafea. Deși cazurile sunt rare, pot apărea simptome precum iritații cutanate, prurit, dificultăți respiratorii sau senzație de presiune în piept.
Un alt aspect de luat în calcul este toleranța individuală la inulină. Chiar dacă această fibră solubilă este recunoscută pentru efectele sale prebiotice, în doze mari sau în cazul unui tranzit intestinal sensibil, poate provoca balonare, crampe sau gaze intestinale. Din acest motiv, în special în cazul persoanelor care nu au mai consumat anterior produse pe bază de cicoare, se recomandă introducerea treptată în alimentație, în cantități mici, pentru a permite adaptarea florei intestinale.
În paralel, există și interacțiuni posibile cu anumite tratamente medicamentoase. Persoanele care urmează un tratament pentru reglarea glicemiei – în special cele cu diabet de tip 2 – trebuie să țină cont de faptul că cicoarea are capacitatea de a scădea nivelul zahărului din sânge. Așadar, introducerea acesteia în regimul alimentar poate impune ajustarea dozelor, lucru ce trebuie făcut doar cu acordul unui medic. De asemenea, datorită efectului său moderat asupra coagulării sângelui, este indicat ca pacienții aflați sub tratament anticoagulant să consulte un specialist înainte de a consuma cicoare în mod regulat.
Un alt punct sensibil îl constituie afecțiunile vezicii biliare. Cicoarea are efect coleretic – adică stimulează secreția de bilă – și tocmai acest lucru o face nepotrivită în anumite situații. Persoanele diagnosticate cu litiază biliară (pietre la fiere) ar putea resimți o accentuare a simptomelor, precum greață, durere sau senzație de presiune în zona ficatului, în urma consumului de cicoare.
Cicoarea, ca plantă medicinală în România
Sursa foto: Shutterstock.com
Despre cicoare se spune că ar fi fost cunoscută și folosită de români cu mult înainte ca plantele medicinale să fie studiate în laboratoare sau introduse în tratate științifice. Așa cum păstorul etiopian Kaldi a intuit efectul boabelor de cafea privind comportamentul caprelor sale, tot așa, bătrânii satelor de odinioară au observat cu atenție ce plante căutau animalele când aveau dureri de stomac sau când păreau „fără vlagă”. În satele de la poalele dealurilor sau pe marginile pășunilor transilvănene, cicoarea – cu florile ei albastre vibrante și rădăcina groasă, bine înfiptă în pământ – a atras deopotrivă atenția și respectul gospodarilor.
Fără să cunoască termenul de „inulină” sau conceptele moderne despre prebiotice, oamenii foloseau rădăcina de cicoare în decocturi pentru „curățarea ficatului” sau în amestecuri amare, menite să „pună digestia la treabă” după o masă îmbelșugată de Paște sau Crăciun. În multe gospodării, cicoarea prăjită și măcinată era baza pentru cafeaua țărănească, o băutură cu gust pământos, dar plăcut, consumată dimineața, nu pentru trezire bruscă, ci pentru o pornire „liniștită și sănătoasă” a zilei. Altfel spus, această tinctură bătrânească nu era doar o alternativă la cafeaua adusă de prin porturi sau prăvălii, ci un gest de autonomie și continuitate culturală.
Frunzele fragede de cicoare nu lipseau din salatele de primăvară, mai ales în zonele în care se păstrau tradițiile postului. Gustul lor ușor amărui era considerat „curățitor” pentru sânge, iar sucul obținut din stoarcerea lor era folosit ca tonic pentru cei slăbiți sau anemici. În unele părți ale țării, femeile din generațiile mai vechi preparau chiar și siropuri ori dulceață din florile de cicoare – un gest care nu ținea doar de gust, ci și de credința că ceea ce oferă câmpul poate hrăni și întări trupul, fără ocolișuri.
În vremuri mai recente, cicoarea a fost readusă în atenție de cercetători români preocupați de valorificarea patrimoniului vegetal autohton. În laboratoarele universităților și institutelor de cercetare din Cluj, Iași sau București, s-au publicat studii care confirmă ceea ce medicina populară intuise: efecte benefice asupra ficatului, susținerea tranzitului intestinal, dar și rolul potențial în reglarea glicemiei, cu implicații directe în prevenirea diabetului de tip 2. Pe lângă toate acestea, s-au descoperit și calități antioxidante și cardioprotectoare, care ar putea transforma cicoarea într-un ingredient valoros în terapiile complementare ale secolului XXI.
Cicoarea nu promite miracole, dar oferă, cu discreție, sprijin real acolo unde corpul are nevoie de echilibru. Este una dintre acele plante care acționează blând, dar profund — reglează, detoxifică, susține. Pornind de la drenajul hepatic și stimularea digestiei, până la hrănirea microbiotei intestinale, această plantă amar-tonică merită redescoperită cu încredere și respect.
Așadar, unele plante nu fac zgomot. Nu impresionează prin exotism. Dar rămân, cu rădăcini ancorate adânc în tradiție, parte dintr-o grijă simplă, naturală și profund umană. Cicoarea este, fără îndoială, una dintre ele.
Referințe:
1. Street RA, Sidana J, Prinsloo G. Cichorium intybus: Traditional Uses, Phytochemistry, Pharmacology, and Toxicology. Evid Based Complement Alternat Med. 2013;2013:579319. doi:10.1155/2013/579319;
2. Nishimura M, Ohkawara T, Kanayama T, et al. Effects of the extract from roasted chicory (Cichorium intybus L.) root containing inulin-type fructans on blood glucose, lipid metabolism, and fecal properties. J Tradit Complement Med. 2015;5(3):161-167. doi:10.1016/j.jtcme.2014.11.016;
3. Roberfroid MB. Introducing inulin-type fructans. Br J Nutr. 2005;93 Suppl 1:S13-S25. doi:10.1079/bjn20041350;
4. Flamm G, Glinsmann W, Kritchevsky D, Prosky L, Roberfroid M. Inulin and oligofructose as dietary fiber: a review of the evidence. Crit Rev Food Sci Nutr. 2001;41(5):353-362. doi:10.1080/20014091091841;
5. Ramnani P, Gaudier E, Bingham M, van Bruggen P, Tuohy KM, Gibson GR. Prebiotic effect of fruit and vegetable shots containing Jerusalem artichoke inulin: a human intervention study. Br J Nutr. 2010;104(2):233-240. doi:10.1017/S000711451000036X.
